spoitoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din spoitor.

Pronunție

  • AFI: /spo.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
spoitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spoitoare spoitoare
Articulat spoitoarea spoitoarele
Genitiv-Dativ spoitoarei spoitoarelor
Vocativ spoitoareo spoitoarelor
  1. persoană care se ocupă cu spoitul (vaselor de bucătărie).


Traduceri

Anagrame

Referințe