spoitoare

română

Etimologie

Din spoitor.

Pronunție

• AFI: /spo.iˈto̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului spoitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spoitoare	spoitoare
Articulat	spoitoarea	spoitoarele
Genitiv-Dativ	spoitoarei	spoitoarelor
Vocativ	spoitoareo	spoitoarelor

1. persoană care se ocupă cu spoitul (vaselor de bucătărie).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• oropseați

Referințe

• DEX '98 via DEX online