spulberătură
Etimologie
Din a (se) spulbera + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /spul.be.rə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului spulberătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spulberătură | spulberături |
| Articulat | spulberătura | spulberăturile |
| Genitiv-Dativ | spulberăturii | spulberăturilor |
| Vocativ | spulberătură | spulberăturilor |
- (rar) zăpadă, praf, frunze etc. spulberate de vânt; (p.ext.) lucruri împrăștiate, răspândite în toate părțile.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online