stăreție

română

Etimologie

Din stareț + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /stə.re'ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului stăreție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stăreție	stăreții
Articulat	stăreția	stărețiile
Genitiv-Dativ	stăreției	stărețiilor
Vocativ	stăreție	stărețiilor

1. funcție, demnitate de stareț; timpul cât cineva exercită această funcție.
2. locuința sau cancelaria starețului sau stareței unei mănăstiri.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online