stolnicie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din stolnic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /stol.ni'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
stolnicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stolnicie stolnicii
Articulat stolnicia stolniciile
Genitiv-Dativ stolniciei stolniciilor
Vocativ stolnicie stolniciilor
  1. slujba, funcția stolnicului, calitatea de stolnic; perioadă în care cineva deținea această slujbă.


Traduceri

Referințe