stolnic
română
Etimologie
Din slavă (veche) stolĩnikŭ.
Pronunție
- AFI: /'stol.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului stolnic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stolnic | stolnici |
| Articulat | stolnicul | stolnicii |
| Genitiv-Dativ | stolnicului | stolnicilor |
| Vocativ | stolnicule | stolnicilor |
- (în evul mediu, în țara românească și în moldova) dregător care purta grija mesei domnești, fiind șeful bucătarilor, al pescarilor și al grădinarilor.
- șef bucătar boieresc.
- (pop.) persoană care conduce nunta și servește nuntașii la masă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online