strălucitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a străluci + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /strə.lu.ʧi'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
strălucitor
Singular Plural
Masculin strălucitor strălucitori
Feminin strălucitoare strălucitoare
Neutru strălucitor strălucitoare
  1. care strălucește, care împrăștie lumină; strălucit, lucitor.
  2. (despre ochi, privire, față) plin de strălucire, expresiv, luminos.
  3. (despre culori) viu, violent.
  4. (fig.) fastuos, splendid.


Traduceri

Referințe