glorie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină, italiană gloria.

Pronunție

  • AFI: /'glo.ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
glorie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ glorie glorii
Articulat gloria gloriile
Genitiv-Dativ gloriei gloriilor
Vocativ glorie gloriilor
  1. onoare, mărire, slavă adusă unei persoane, unui eveniment etc.; faimă, renume obținut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru însușiri excepționale.
  2. persoană de mare valoare.


Traduceri

Referințe