glorie
Etimologie
Din latină, italiană gloria.
Pronunție
- AFI: /'glo.ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului glorie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | glorie | glorii |
| Articulat | gloria | gloriile |
| Genitiv-Dativ | gloriei | gloriilor |
| Vocativ | glorie | gloriilor |
- onoare, mărire, slavă adusă unei persoane, unui eveniment etc.; faimă, renume obținut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru însușiri excepționale.
- persoană de mare valoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online