strobil

Strobilul teniei

Strobil de chiparos

română

Etimologie

Din franceză strobile < latină strobilus.

Pronunție

• AFI: /stro'bil/

Substantiv

Declinarea substantivului strobil
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strobil	strobili
Articulat	strobilul	strobilii
Genitiv-Dativ	strobilului	strobililor
Vocativ	strobilule	strobililor

1. (entom.) corpul inelat al teniei adulte.
2. (bot.) con compact la unele conifere.
3. (bot.) spic purtător de sporange, la ferigi etc.

Sinonime

• 2: (bot.) con

Cuvinte apropiate

• strobilație
• strobilifer

Vezi și

• conifer
• cucuruz
• sporange
• tenie

Traduceri

corpul unui vierme inelat, din proglote

fruct compus al coniferelor

bielorusă: стробіл (беларуская) (strobil) daneză: strobilus (dansk) c. engleză: strobilus (English) esperanto: strobilo (Esperanto) franceză: strobile (français) m. irlandeză: stróbalas (Gaeilge)

neerlandeză: strobilus (Nederlands), sporenaar (Nederlands) rusă: стробил (русский) (stróbil) spaniolă: estróbilo (español) m. suedeză: strobilus (svenska) c., sporax (svenska) c. ucraineană: стробіли (українська) (strobili)

spic purtător de sporange, la ferigi etc.

Anagrame

• bristol

Referințe

• DEX '98 via DEX online