purtător

română

Etimologie

Din a purta + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /pur.tə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului purtător
	Singular	Plural
Masculin	purtător	purtători
Feminin	purtătoare	purtătoare
Neutru	purtător	purtătoare

1. care poartă, care duce sau aduce ceva cu sine.

Cuvinte compuse

• purtător de cuvânt
• undă purtătoare
• obligație la purtător
• purtător de germeni

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului purtător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	purtător	purtători
Articulat	purtătorul	purtătorii
Genitiv-Dativ	purtătorului	purtătorilor
Vocativ	purtătorule	purtătorilor

1. persoană care poartă, care duce sau aduce ceva cu sine.

Cuvinte derivate

• purtătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online