stroi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rusă строй (stroj).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
stroi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stroi stroiuri
Articulat stroiul stroiurile
Genitiv-Dativ stroiului stroiurilor
Vocativ stroiule stroiurilor
  1. (înv. și reg.) rând, șir (de soldați).

Expresii

  • A bate la stroi sau a purta în stroi = a aplica cuiva o pedeapsă disciplinară, constând în trecerea printre două rânduri de soldați care îl lovesc unul după altul cu vergi


Traduceri

Anagrame

Referințe