struthio
 Vezi și : Struthio |
(Latina)
Etimologie
Din greacă antică στρουθίων (strouthíōn); sau o formă scurtă pentru strūthiocamēlus, care provine din greacă antică στρουθιοκάμηλος (strouthiokámēlos) < compus din στρουθόs (strouthós, "vrabie") + κάμηλος (kámēlos, "cămilă").
Pronunție
- AFI: /'struː.tʰi.oː/
Substantiv
| Declinarea substantivului strūthiō | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | strūthiō | strūthiōnēs |
| Genitiv | strūthiōnis | strūthiōnum |
| Dativ | strūthiōnī | strūthiōnibus |
| Acuzativ | strūthiōnem | strūthiōnēs |
| Ablativ | strūthiōne | strūthiōnibus |
| Vocativ | strūthiō | strūthiōnēs |