subintitula

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din sub- + a intitula.

Pronunție

  • AFI: /sub.in.ti.tu'la/


Verb


Conjugarea verbului
subintitula
Infinitiv a subintitula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
subintitulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să subintituleze
Participiu subintitulat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da unei scrieri și un titlu secundar (în afară de cel principal).


Traduceri

Referințe