sublima

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză sublimer.

Pronunție

  • AFI: /su.bli'ma/


Verb


Conjugarea verbului
sublima
Infinitiv a sublima
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
sublimez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să sublimeze
Participiu sublimat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre corpuri chimice) a trece (prin încălzire) din starea solidă direct în stare gazoasă, fără a mai trece prin starea lichidă.
  2. (v.intranz.) a trece dintr-o stare cristalină în stare de vapori și apoi din nou în stare de cristale, prin condensarea vaporilor.
  3. (v.refl. tranz. intranz.) a (se) transpune pe un plan superior, în sentimente superioare.
  4. (v.refl. tranz. intranz.) (fig.) a (se) purifica, a (se) rafina.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe