purifica

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză purifier < latină purificare.

Pronunție

  • AFI: /pu.ri.fi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) purifica
Infinitiv a (se) purifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) purific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) purifice
Participiu purificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a facefie pur, curat, neamestecat, limpede prin îndepărtarea corpurilor, a substanțelor sau a elementelor străine; a curăța.
  2. (tehn.) a epura.
    A purifica un metal.
  3. (v.refl. și tranz.) (fig.) a deveni sau a facedevină pur din punct de vedere moral.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe