succesor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză succeseur < latină successor.

Pronunție

  • AFI: /suk.ʧe'sor/


Substantiv


Declinarea substantivului
succesor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ succesor succesori
Articulat succesorul succesorii
Genitiv-Dativ succesorului succesorilor
Vocativ succesorule succesorilor
  1. persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate).
  2. (jur.) persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană; moștenitor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe