succesor

română

Etimologie

Din franceză succeseur < latină successor.

Pronunție

• AFI: /suk.ʧe'sor/

Substantiv

Declinarea substantivului succesor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	succesor	succesori
Articulat	succesorul	succesorii
Genitiv-Dativ	succesorului	succesorilor
Vocativ	succesorule	succesorilor

1. persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate).
2. (jur.) persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană; moștenitor.

Cuvinte derivate

• succesoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online