sudui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din maghiară szidni.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
sudui
Infinitiv a sudui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
sudui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să suduie
Participiu suduit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) (pop.) a spune ocări la adresa cuiva; a înjura.
  2. (v.tranz.) (înv. și reg.) a certa, a mustra, a dojeni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe