De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză soufflure.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
suflură
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
suflură
|
sufluri
|
| Articulat
|
suflura
|
suflurile
|
| Genitiv-Dativ
|
suflurii
|
suflurilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- defect al unei piese de metal, constând dintr-un gol produs în timpul turnării și răcirii acesteia.
Traduceri
