sufoca

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză suffoquer < latină suffocare.

Pronunție

  • AFI: /su.fo'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) sufoca
Infinitiv a (se) sufoca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) sufoc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) sufoce
Participiu sufocat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) (adesea fig.) a nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe