sufoca

Vezi și : sufocă

română

Din franceză suffoquer < latină suffocare.

Conjugarea verbului (se) sufoca
Infinitiv	a (se) sufoca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) sufoc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) sufoce
Participiu	sufocat
Conjugare	I

(v.refl. tranz.) (adesea fig.) a nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia.

Din sufoca.