sulițaș

română

Etimologie

Din suliță + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /su.li'ʦaʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului sulițaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sulițaș	sulițași
Articulat	sulițașul	sulițașii
Genitiv-Dativ	sulițașului	sulițașilor
Vocativ	sulițașule	sulițașilor

1. ostaș, în vechea organizare a armatei, care purta suliță; sulițar, lăncier.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online