suplețe

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză souplesse.

Pronunție

  • AFI: /su'ple.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
suplețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suplețe invariabil
Articulat suplețea invariabil
Genitiv-Dativ supleții invariabil
Vocativ suplețe invariabil
  1. însușirea de a fi suplu; mlădiere, flexibilitate, maleabilitate.
  2. (spec.) proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente, prin încovoiere ori torsiune, sub acțiunea unor solicitări relativ mici; elasticitate.


Traduceri

Referințe