suplicație

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză supplication < latină supplicatio.

Pronunție

  • AFI: /su.pli'ka.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
suplicație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suplicație suplicații
Articulat suplicația suplicațiile
Genitiv-Dativ suplicației suplicațiilor
Vocativ suplicație suplicațiilor
  1. (livr.) rugăminte umilă.


Traduceri

Anagrame

Referințe