supliment

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză supplément < latină supplementum.

Pronunție

  • AFI: /su.pli'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
supliment
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supliment suplimente
Articulat suplimentul suplimentele
Genitiv-Dativ suplimentului suplimentelor
Vocativ suplimentule suplimentelor
  1. ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l completa sau pentru a suplini o lipsă.
  2. bilet de călătorie sau de spectacol, eliberat ca anexă la alt bilet, prin care se acordă drepturi sau avantaje în plus.
  3. ceea ce se adaugă la un unghi pentru a forma două unghiuri drepte (180º).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe