supliment
română
Etimologie
Din franceză supplément < latină supplementum.
Pronunție
- AFI: /su.pli'ment/
Substantiv
| Declinarea substantivului supliment | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | supliment | suplimente |
| Articulat | suplimentul | suplimentele |
| Genitiv-Dativ | suplimentului | suplimentelor |
| Vocativ | suplimentule | suplimentelor |
- ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l completa sau pentru a suplini o lipsă.
- bilet de călătorie sau de spectacol, eliberat ca anexă la alt bilet, prin care se acordă drepturi sau avantaje în plus.
- ceea ce se adaugă la un unghi pentru a forma două unghiuri drepte (180º).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online