supramaturație

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din supra- + maturație (după franceză surmaturation).

Pronunție

  • AFI: /su.pra.ma.tu'ra.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
supramaturație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supramaturație supramaturații
Articulat supramaturația supramaturațiile
Genitiv-Dativ supramaturației supramaturațiilor
Vocativ supramaturație supramaturațiilor
  1. stadiu al semințelor și fructelor după ce au atins faza maturității fiziologice.


Traduceri

Referințe