maturitate

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză maturité < latină maturitas, maturitatis.

Pronunție

  • AFI: /ma.tu.ri'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
maturitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ maturitate invariabil
Articulat maturitatea invariabil
Dativ-Genitiv maturității invariabil
Vocativ ' '
  1. stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); calitatea de a fi matur; p.ext. perioadă din viața omului între tinerețe și bătrânețe.
    La vârsta maturității.
  2. (biol.) stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg.
  3. stare de deplină dezvoltare a unui fruct.
  4. (fig.) stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experiență).
    Maturitatea gândirii, a sentimentelor cuiva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe





interlingua

(interlingua)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

maturitate f.

  1. maturitate