surchidi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din maghiară szurkálodni.

Pronunție

  • AFI: /sur.ki'di/


Verb


Conjugarea verbului
surchidi
Infinitiv a surchidi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
surchidesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să surchidească
Participiu surchidit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a sâcâi, a plictisi; a hărțui; a muștrului.
  2. (v.tranz.) a smuci, a trânti; (p.ext.) a chinui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe