muștrului

română

Etimologie

Din mustru + sufixul -ului.

Pronunție

• AFI: /muʃ.tru.lu'i/

Verb

Conjugarea verbului muștrului
Infinitiv	a muștrului
Indicativ prezent pers. 1 sg.	muștruluiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să muștruluiască
Participiu	muștruluit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (înv.) a deprinde soldații cu exercițiul militar; a instrui.
2. (v.tranz.) (p.ext.) a instrui, a învăța cu asprime; a struni.
3. (v.tranz.) (fam.) a mustra, a dojeni, a certa; a bate.

Cuvinte derivate

• muștruluială

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online