surdomută

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din surdomut.

Pronunție

  • AFI: /sur.do'mu.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
surdomută
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ surdomută surdomute
Articulat surdomuta surdomutele
Genitiv-Dativ surdomutei surdomutelor
Vocativ surdomuto surdomutelor
  1. persoană lipsit de auz și de grai; persoană surdă și mută în același timp.


Traduceri

Referințe