grai

română

Etimologie

Din a grăi (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /graj/

Substantiv

Declinarea substantivului grai
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	grai	graiuri
Articulat	graiul	graiurile
Genitiv-Dativ	graiului	graiurilor
Vocativ	graiule	graiurilor

1. glas, voce.
2. facultatea de a vorbi.
3. limbă.
4. fel de a vorbi.
5. unitate lingvistică subordonată dialectului, caracteristică pentru o regiune mai puțin întinsă; (p.ext.) dialect.
6. (rar) vorbă, cuvânt.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Într-un grai = într-un glas, toți deodată.
• (loc.adv.) Prin viu grai = oral.

Expresii

• A prinde (sau a da) grai = a începe sau a se hotărî să vorbească
• A-i pieri (sau a-și pierde) graiul = a nu mai putea să vorbească (de emoție, de frică etc.), a amuți; a nu mai avea ce să spună

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• gira
• ragi

Referințe

• DEX '98 via DEX online