surliță

română

Etimologie

Din surlă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /'sur.li.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului surliță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	surliță	surlițe
Articulat	surlița	surlițele
Genitiv-Dativ	surliței	surlițelor
Vocativ	surliță	surlițelor

1. (reg.) diminutiv al lui surlă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ilustra
• rășluit

Referințe

• DEX '98 via DEX online