Sari la conținut

rășlui

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /rəʃ.lu'i/


Verb


Conjugarea verbului
rășlui
Infinitiv a rășlui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
rășluiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să rășluiască
Participiu rășluit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a smulge, a desprinde așchii, părți din ceva.
  2. (v.tranz.) a descoji, a decortica grăunțe, semințe etc.
  3. (v.tranz.) (fig.) a lua, a răpi (prin abuz sau prin violență) o parte din ceva.
  4. (v.tranz.) a risipi, a irosi, a prăpădi.
  5. (v.tranz.) (fig.) a distruge, a pustii, a rade de pe fața pământului (o așezare omenească).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe