rășlui
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /rəʃ.lu'i/
Verb
| Conjugarea verbului rășlui | |
| Infinitiv | a rășlui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
rășluiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să rășluiască |
| Participiu | rășluit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a smulge, a desprinde așchii, părți din ceva.
- (v.tranz.) a descoji, a decortica grăunțe, semințe etc.
- (v.tranz.) (fig.) a lua, a răpi (prin abuz sau prin violență) o parte din ceva.
- (v.tranz.) a risipi, a irosi, a prăpădi.
- (v.tranz.) (fig.) a distruge, a pustii, a rade de pe fața pământului (o așezare omenească).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online