surlă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din sârbocroată surla, bulgară зурла (zurla).

Pronunție

  • AFI: /'sur.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
surlă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ surlă surle
Articulat surla surlele
Genitiv-Dativ surlei surlelor
Vocativ surlă surlelor
  1. instrument muzical popular de suflat, în formă de fluier, cu mai multe orificii și cu ancie dublă, întrebuințat în trecut mai ales în armată.
  2. (reg.) râtul porcului; (p.ext.) porc.
  3. colibă (în câmp), de obicei improvizată, de formă conică, construită din pari de lemn și acoperită cu stuf, paie, fân sau coceni.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe