târșuț

română

Etimologie

Din târș + sufixul -uț.

Pronunție

• AFI: /tɨr'ʃuʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului târșuț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	târșuț	târșuți
Articulat	târșuțul	târșuții
Genitiv-Dativ	târșuțului	târșuților
Vocativ	târșuțule	târșuților

1. diminutiv al lui târș; (spec.) brad mic.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online