tăbărî
română
Etimologie
Din tabără.
Pronunție
- AFI: /tə.bə'rɨ/
Verb
| Conjugarea verbului tăbărî | |
| Infinitiv | a tăbărî |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
tabăr |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să tabere |
| Participiu | tăbărât |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a se repezi la cineva (cu violență, dușmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti.
- (v.intranz.) (fig.) a se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc și nepoliticos; a sări cu gura la cineva.
- (v.intranz.) (rar) a se repezi, a veni în grabă.
- (v.intranz.) (înv.) a-și așeza tabăra; a poposi.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online