tabără

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) taborŭ.

Pronunție

  • AFI: /'ta.bə.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tabără
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tabără tabere
Articulat tabăra taberele
Genitiv-Dativ taberei taberelor
Vocativ tabără taberelor
  1. loc (întărit) unde staționează trupele un timp mai îndelungat în vederea efectuării de exerciții practice pe teren cu efective de mari unități; tabie.
  2. popas; etapă.
  3. așezare vremelnică în corturi.
  4. așezare (în aer liber) pentru adăpostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etc. aflați la odihnă sau a sportivilor în timpul antrenamentelor.
  5. (sport) cantonament.
  6. grup de care în mers sau în popas; convoi.
  7. (înv.) oaste; (p.ext.) mulțime, gloată.
  8. grup de oameni opus altui grup; grupare, asociație care luptă pentru o anumită cauză.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe