tăvălitură

română

Etimologie

Din a tăvăli + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /tə.və.li'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului tăvălitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăvălitură	tăvălituri
Articulat	tăvălitura	tăvăliturile
Genitiv-Dativ	tăvăliturii	tăvăliturilor
Vocativ	tăvălitură	tăvăliturilor

1. loc cu iarba, florile sau cerealele culcate la pământ (unde s-a tăvălit un om sau un animal).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online