tăvăli

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) valiti.

Pronunție

  • AFI: /tə.və'li/


Verb


Conjugarea verbului
tăvăli
Infinitiv a tăvăli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tăvălesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tăvălească
Participiu tăvălit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte și pe alta pe pământ, în iarbă etc.
  2. (v.tranz.) a bate pe cineva trântindu-l și târându-l pe jos.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) murdări, a (se) mânji.
  4. (v.tranz.) a culca la pământ iarba, cerealele, florile etc.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (refl.) A se tăvăli de râs = a râde cu mare poftă; a se prăpădi de râs


Traduceri

Anagrame

Referințe