tabla

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din turcă tabla.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tabla
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tabla tablale
Articulat tablaua tablalele
Genitiv-Dativ tablalei tablalelor
Vocativ tabla tablalelor
  1. tavă sau măsuță pe care își poartă marfa plăcintarii, rahagiii etc.
  2. (reg.) tavă de servit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe