tavă

română

Variante

• tava

Etimologie

Din turcă tava. Confer bulgară тава (tava).

Pronunție

• AFI: /'ta.və/

Substantiv

Declinarea substantivului tavă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tavă	tăvi
Articulat	tava	tăvile
Genitiv-Dativ	tăvii	tăvilor
Vocativ	tavă	tăvilor

1. obiect plat de metal, de material plastic, de lemn, având forme și dimensiuni diferite și marginile puțin ridicate, pe care se aduc la masă cele necesare pentru servit; tabla, tablă.
2. vas de tablă sau de fier smălțuit, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mâncăruri și prăjituri.
3. (reg.) șervețel brodat care se așterne pe o tavă sau ca ornament pe o mobilă.

Cuvinte derivate

• tăviță

Expresii

• (reg.) A da pe cineva tavă (sau tava) = a tăbărî asupra cuiva

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• avat

Referințe

• DEX '98 via DEX online