tachina

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză taquiner.

Pronunție

  • AFI: /ta.ki'na/


Verb


Conjugarea verbului
tachina
Infinitiv a tachina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tachinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tachineze
Participiu tachinat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte.
  2. (v.tranz.) (fig.) (rar) a obseda, a neliniști.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe