contraria
Aspect
Etimologie
Din franceză contrarier.
Pronunție
- AFI: /kon.tra.ri'a/
Verb
Conjugarea verbului contraria | |
Infinitiv | a contraria |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
contrariez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să contrarieze |
Participiu | contrariat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându-i ceva care se opune convingerilor, intențiilor sau dorințelor sale.
- M-au contrariat cele auzite.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a vexa
|
|