răutate

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din rău + sufixul -ătate.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
răutate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răutate răutăți
Articulat răutatea răutățile
Genitiv-Dativ răutății răutăților
Vocativ răutate răutăților
  1. caracteristică a omului rău, înclinare spre a face rău altora.
  2. (pop.; mai ales la pl.) slăbiciune, păcat, defect.
  3. (concr.) faptă rea.
  4. om rău.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe