Sari la conținut

tacta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din tact. Confer germană taktieren.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
tacta
Infinitiv a tacta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tactez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tacteze
Participiu tactat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (muz.) a indica diverși timpi ai măsurii, în procesul de execuție, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe