tacta

română

Etimologie

Din tact. Confer germană taktieren.

Pronunție

• AFI: /tak'ta/

Verb

Conjugarea verbului tacta
Infinitiv	a tacta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tactez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tacteze
Participiu	tactat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (muz.) a indica diverși timpi ai măsurii, în procesul de execuție, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale.

Cuvinte derivate

• tactare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cătat

Referințe

• DEX '98 via DEX online