tailer

De la Wikționar, dicționarul liber

engleză

(English)

Etimologie

Din verbul (to) tail („a urmări”) +‎ -er.

Pronunție

  • AFI: /ˈteɪlə(ɹ)/


Substantiv

tailer, pl. tailers

  1. urmăritor; (spec.) anchetator
  2. (mar.) lucrător pe un iaht responsabil pentru ridicarea velei
  3. (spec.) fel de laț folosit la pescuit

Cuvinte apropiate

Referințe