talabă
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /ta'la.bə/
Substantiv
| Declinarea substantivului talabă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | talabă | talabe |
| Articulat | talaba | talabele |
| Genitiv-Dativ | talabei | talabelor |
| Vocativ | talabă | talabelor |
- grapă sau boroană cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online