tamar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tamar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tamar tamare
Articulat tamarul tamarele
Genitiv-Dativ tamarului tamarelor
Vocativ tamarule tamarelor
  1. unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos și care se poartă în spate, legată cu niște frânghii; targă.


Traduceri

Anagrame

Referințe