tangență

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză tangence.

Pronunție

  • AFI: /tan'ʤen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tangență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tangență tangențe
Articulat tangența tangențele
Genitiv-Dativ tangenței tangențelor
Vocativ tangență tangențelor
  1. poziție, stare a două figuri geometrice tangente.
  2. atingere, legătură, contact.
  3. (fig.) relație, legătură trecătoare, indirectă.


Traduceri

Referințe