indirect

română

Etimologie

Din franceză indirect < latină indirectus.

Pronunție

• AFI: /in.di'rekt/

Adjectiv

Declinarea adjectivului indirect
	Singular	Plural
Masculin	indirect	indirecți
Feminin	indirectă	indirecte
Neutru	indirect	indirecte

1. (adesea adverbial) care nu este direct, care se produce, apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva.

Cuvinte compuse

• stil indirect, vorbire indirectă
• complement indirect
• propoziție completivă indirectă
• impozit indirect
• tragere indirectă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• credinți
• recitind

Referințe

• DEX '98 via DEX online