tarantula

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : tarántula, tarântula, tarantulă

română

Etimologie

Din tarantulă.

Pronunție

  • AFI: /ta.ranˈtu.la/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru tarantulă.





engleză

(English)

Etimologie

Inevitabil din italiană veche tarantola, numit după orașul portuar Taranto < latină Tarentum, care provine din greacă antică Τάρᾱς (Tárās). Provine din limba iliră *darandos („stejar”).

Confer spaniolă tarántula.

Pronunție

  • AFI: /təˈɹæntʃələ/


Substantiv

tarantula, pl. tarantulas

  1. (entom.) tarantulă
  2. (entom.) gen de păianjen (Lycosa tarantula)

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe