telefona

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză téléphoner.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
telefona
Infinitiv a telefona
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
telefonez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să telefoneze
Participiu telefonat
Conjugare I
  1. (v.intranz., tranz.) a comunica cu cineva prin intermediul telefonului.
  2. a da un telefon, a chema la telefon.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe