etern

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină aeternus.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
etern
Singular Plural
Masculin etern eterni
Feminin eternă eterne
Neutru etern eterne
  1. (adesea adverbial) care există de totdeauna; care nu va înceta niciodatăexiste.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe